Imi plac oamenii amabili, atenti, draguti si dedicati meseriei lor, oricare ar fi aceasta. Imi plac vanzatorii asa! Si azi chiar am intalnit unul! (dupa ft mult timp)
Mai acum 2-3 ore am trecut pe la librarie. Stabiliseram in sedinta CS-URA de dimineata, ca, pt noul nostru proiect, avem nevoie de ecusoane. Am stabilit cum vor arata aceastea ... dar mai trebuia sa le si cumparam. Achizitionarea lor si realizarea legitimatiilor in sine, ca si task, mi-a revenit mie.
Asadar ... am intrat in librarie. Eram obosita dupa prea lungul drum pana la facultate, dupa 3h si ceva de sedinta, cursuri si bine cunoscutul drum enervant de lung inapoi acasa. Ma asez la coada. Mai aveam 2 persoane inaintea mea. Vanzatorul ajuta o doamna sa aleaga un stilou pt fiul acesteia. Mi-a placut modul in care a vorbit si cum si-a "prezentat" marfa. Dar ... avand in vedere ca nu era vorba de orice stilou, ci unul Parker, model flexibil, dar eficient, destinat copiilor, de "doar" 41,50 RON m-am gandit ca poate interesul acestuia e direct proportional cu valoarea baneasca a produsului.
Insa, nu ! Vanzatorul a avut aceeasi atitudine si cu urmatorul client si cu mine. A avut rabdare si si-a manifestat interesul asupra problemei mele, anume faptul ca ecusoanele pe care le avea erau ft frumoase si calitative, se vedea clar, dar putin cam piperate la pret. I-am explicat ca noi, clubul, vrem sa organizam o campanie umanitara de Craciun si ca, din pacate, ne finantam singuri, motiv pt care nu pot luat pe loc 16 ecusoane a 6 RON bucata fara a ma consulta cu ceilalti organizatori, avand in vedere ca noi ne gandiseram ca mai mult de 1 RON nu vom da pe un singur ecuson. Ft dragut si amabil, mi-a spus ca imi va pune deoparte cele doar 10 bucati pe care le mai are si ca nu le va vinde pana luni seara. In plus mi-a dat si o carte de vizita, pt a da un telefon in cazul in care nu voi putea sa le cumpar.
Pana la urma am decis sa cautam ceva mai ieftin, dar nu am de gand sa il sun sa-i spun ca nu le mai iau, ci vreau sa ma duc pana acolo sa-i spun asta personal si sa ii multumesc pt amabilitatea sa. Merita!
Ceea ce vreau sa spun prin aceasta intamplare este faptul ca sunt satura de vanzatoarele (ma gandesc la cele de prin Unirea), care te servesc in cea mai mare scarba posibila, de parca ai avea tu vreo vina ca nu au putut ele sa aibe un job mai de soi. Genul acela care, atunci cand intri in magazin, indiferent de ce anume comercializeaza ele p'acolo, te privesc de sus in jos, cu o mutra prototip "JIGODIE" si atitudine "Mdea ..."; te urmaresc cu privirea prin fiecare coltisor al magazinului, sau mai rau, te ignora total, apoi aruncandu-ti in sictir un "Va pot ajuta cu ceva?" (pronuntie scofalcita).
Bine, la extrema cealalta, sunt alea care se fataie dupa tine peste tot prin magazin, agasandu-te cu intrebari gen: "Va pot ajuta?", "Dar de acesta ce ziceti?", "Sa va aduc produsul X care este asemanator/mai rosu, verde, cacaniu in dungi?" ... si asa iti vine sa ii trantesti un "Cara-te! Ma stresezi! Iti spun EU daca vreau ceva!!!", dar, din bun simt, raspunzi zambitor: "Multumesc, doar ma uitam!" ... doar, doar te lasa-n pace sa vezi si tu daca poti lua ceva sau nu.
Cred ca, atunci cand lucrezi direct cu oamenii, cu clientii, trebuie sa ai o anumita atitudine. Si nu cred ca aceasta tine strict de cat de bine remunerata era munca ta; in definiv fandositele vanzatoare din Unirea Shopping Center au, cu siguranta, un salariul mult mai mare decat cel al acestui vanzator dintr-o librarie de cartier. Atitudinea tine si de educatie si de structura omului. Tine, deasemenea, de respectul de sine si respectul fata de propria-ti munca.
Pe langa multe altele, o munca bine facuta iti ofera satisfactie morala si psihologica. Zic eu.
JustMagik
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu