Eeeiii, da! Uite aici cine este CONTRA AVORTULUI si METODELOR CONTRACEPTIVE. Persoane exasperant de religioase. (click titlu pt articolul sursa)
Am intrat sa citesc acest articol vrand sa stiu de ce ar regreta o femeie acest lucru. Peste ce am dat? Peste aceleasi polologhii ... "Domnul nostru Iisus Hristos mi-a oferit acest dar minunat ... mi-a spus ca va avea grija de mine si de copilul meu ... mi s-a revelat si eu pacatoasa i-am ignorat mesajele ... Domnul nostru spune ca un copil e membru familiei noastre inca din momentul conceperii, spune ca e o crima sa nu ii dai nastere, spune ca trebuie sa ne jertfim pt a invretnicii bucuria pe care o aduce un copil ... " si alte BLA-BLA-uri.
Ce e interesant, e ultima povata religioasa, expusa mai sus. "trebuie sa ne jertfim pt a invretnicii bucuria pe care o aduce un copil ... " - DA, ADEVARAT! Trebuie sa ne jertfim interesele personale in favoarea copilului, atunci cand vine vorba de educarea lui si de ceea ce putem sa ii oferim pt a avea o viata cat mai buna.
Dar nu-i nimic. Nu e un pacat sa il nasti intr-o lume cruda si nemiloasa, atunci cand nu iti permiti, material vorbind, sa faci asta. Nu-i nimic daca nu vei putea sa ii oferi o paine si un pahar de apa pe masa. E "ok" sa nu poti sa ii oferi jucarii, o sanatate si o educatie decenta, posibilitatea unui viitor. El te va iubi si respecta pt ca l-ai nascut in aceste conditii si cu siguranta va intelege si va fi de acord cand ii vei spune ca "te iubesc si asta inlocuieste orice altceva; Domnul nostru Iisus Hristos mi-a dat voie sa nu iti ofer nimic mai mult decat dragostea mea neconditionata" . Important e ca i-ai dat posibilitatea sa vada de ce, el insusi, nu si-ar fi dorit sa se nasca.
Trebuie sa mentionez ca nu cunosc situatia materiala a femeii care face marturia in articolul sursa. Comentariul anterior speculeaza nasterea unui copil in conditii de trai neadecvate.
Totusi, femeia respectiva, marturiseste cateva lucruri interesante. Spune ca din motive pe care ar dorii sa nu le dezvaluie, s-a casatorit fara dragoste. Oare s-a casatorit pt ca a ramas insarcinata? Daca da, uite "un prim pacat". Dupa umilele mele cunostiinte religioase, D-zeu spune ca o familie trebuie realizata din dragoste. Poate a fost presata de parinti exasperant de credinciosi, care au crezut ca astfel pot remedia pacatul de a ramane insarcinata fara a fi maritata. Sau poate ea a considerat ca poate asa remediaza pacatul respectiv. Poate societatea a presat-o in acest sens - "ce o sa spuna lumea". Cert este ca nu s-a gandit in niciun moment ca va naste un copil intr-o familie in care lipseste ce e mai important - dragostea. Oricum Dansa nu s-a casatorit religios - sotul nu a dorit - ceea ce ma face sa trag concluzia ca a trait tot acel timp in pacat, in concubinaj, lucru neacceptat de religie. In fine, mai tarziu, a divortat.
Doamna in cauza are aproape 40 de ani si doi copii, de 20, respectiv, 18 ani. Cel de 18 este, din pacate, ft bolnav. Deasemenea Doamna a cunoscut un alt barbat, cu care declara ca este ft fericita. Daca ne luam dupa credinta, deoarece dansa se vede ca este ft religioasa, a pacatuit iar, in sensul in care, ar fi trebui sa fie cu un singur barbat in viata asta, oricum ar fi el. Personal, insa, o felicit si ma bucur ca a reusit sa fie fericita din acest punct de vedere.
Tot ea spunea ca isi dorea ft mult un copil de la noul sot. Un lucru frumos si de inteles, cand este vorba de dragoste intr-o casnicie. Insa are deja 40 de ani si inca doi copii, dintre care unul schizofrenic. A ramas insarcinata iar si a ales avortul pt ca i-ar fi fost greu sa se descurce. Ea se condamna pt acest lucru, sigur din punct de vedere religios. Eu cred ca a facut bine. De ce? Pt ca are deja o varsta ... inaintata, as spune, pt acest lucru. Pe de alta parte, mai are deja alti doi copii. Nu cred ca ii este usor, pt ca sotul este mai mult plecat, sa se descurce cu un copil de 20 de ani, abia iesit din adolescenta, si mai ales, cu unul ft bolnav, a carui boala este ft costisitoare.
Ceea ce vreau sa spun, si ma adresez direct acestei Doamne, este ca daca ar lasa putin mai moale prejudecatiile religioase, ar fi mai bine pt dansa. Cred ca va este greu, ca va pare rau ca nu ati pastrat acel copil, dar ganditi-va altfel : v-ati sacrificat pt ceilalti copii ai Dvs, mai ales pt cel bolnav; v-ati sacrificat propriul interes, acela de a avea un alt copil, probabil singurul facut din dragoste, pt copiii Dvs deja nascuti. Din acest punct de vedere, eu va admir. Sunteti o mama ft buna, cu siguranta.
Daca va temeti ca ati pacatuit in mod capital, ganditi-va ca, simplul fapt ca regretati cu adevarat, va va obtine iertarea Dumnezeiasca, pe care, tind sa cred, o doriti cu ardoare. In plus, cred ca acest pacat va cantari mai putin cand va fi pus in balanta cu TOT ceea ce ati facut pt ceilalti copii ai Dvs.
Pana atunci, pana la obtinerea iertarii divine, invatati sa va iertati singura, sa va transformati energiile negative in unele pozitive, pe care sa le folositi pt a face cat mai mult bine in jurul Dvs, mai ales asupra celorlalti copii ai Dvs.
Eu nu sunt ft. religioasa. Si nici nu va condamn pt ca Dvs. sunteti si eu nu. Ceea ce pot sa mai spun este ca, daca treceti mai departe, peste aceasta greseala a Dvs., si nu mai pacatuiti si veti face numai bine in restul vietii Dvs., eu cred ca, la judecata de apoi, toate aceste lucruri bune vor conta mai mult decat pacatul de a avorta.
JustMagik
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu