duminică, 14 decembrie 2008

marți, 9 decembrie 2008

Sarbatori Fericite !

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. 
Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva. 
'Sotul tãu este acasã?' – întreabã ei. 

'Nu, este iesit.' 
'Atunci nu putem intra' – replicã ei. 
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi. 
'Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru.' 
Femeia se duce si îi invitã. 
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei. 

'Cum asa?' întreabã ea. 
Unul dintre mosnegi îi explicã. 'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. 
Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.' 

Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. 'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!' 

Sotia nu a fost de acord. 'De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?' 

Nora îi asculta dintr-un colt al casei. 'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora. 

'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei. 
'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.' 
Femeia iese afarã si întreabã: 'Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete..' 
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi. Surprinsã femeia întreabã: 'L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniþi si voi cu el?' 
Cei trei mosnegi replicarã: 'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi. Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!' 

joi, 4 decembrie 2008

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

E rotunda si e cârna si cu capu-n jos atârna!
(ghinda)
Din carne e crescuta, tare si osoasa. O parte-i belita si alta-i flocoasa.
(pana de gâsca)
Deget nu e, unghie n-are, dar atârna-ntre picioare. Orisicine se întrece, s-o apuce si s-o frece.

(tâta vacii)
Cine se urca, o baga, o freaca, coboara, se spala si pleaca?

(cosarul)
Ce se plateste, se beleste, se linge când e tare si curge când e moale?

(înghetata)
În fata mareata, pe margine creata, în spate o lingi, în fata o-mpingi.

(marca postala, timbrul)
Piele vie, piele moarta, dai din fund si intra toata.

(cizma)

marți, 2 decembrie 2008

JUSTMAGIK: Poezii

Doua dintre poeziile mele preferate. 


Emoţie de toamnă 

 Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.


Glossă 

Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.


Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.