De ce nu merg tinerii la Biserica ...

Am gasit asta pe un site. Absolut intamplator. Dar imi place si sunt de acord!!! 

"Da, generatia noastra este rebela… Dar cum am fi putut fi altfel? Cine ne-a învatat altceva? E atâta minciuna în jurul nostru, e atâta rautate si mizerie în lumea oamenilor mari, ca noi nu ne dorim asa ceva. Suntem protestatari. Dar este singurul mod în care ne putem exprima dispretul fata de o societate care începe sa semene cu un cadavru. Toti vorbesc ca e bine sa fii cinstit, dar toti fura. Toti lauda adevarul, dar mint. Cum sa ne gândim la întemeierea unei familii, când vedem ca familia e atât de subreda? Vrem dragoste, si ne dam seama ca familia e un loc în care dragostea este ucisa. Sunt speriati preotii ca sunt atâtea divorturi. Si ce, e mai bine sa stea oamenii împreuna fara sa se iubeasca? Oare asta Îi place lui Dumnezeu? O relatie formala, în care nici unul nu e împlinit? Nu ne trebuie asa ceva. Mai bine lipsa. Ramânem cu povestile noastre de iubire care, cu toate minusurile lor, nu ajung la cosmarul unei casatorii.

Ce am vazut în familiile noastre? Certuri între parinti, neîntelegeri… Si ce educatie am primit? Numai sfaturi sa fim cuminti, sau amenintari cu bataia daca nu ascultam. Dar ce modele am avut în parintii nostri?

Si de ce suntem departe de Dumnezeu? Dar cine ne-a ajutat sa fim aproape? Parintii nostri nu calca la biserica nici macar de Craciun, poate doar de Pasti, la botezuri, nunti sau înmormântari.

Iar profesorii de religie, majoritatea nu sunt nici ei mai buni. Ne zic ca fumatul e pacat, dar în cancelarii fumeaza cot la cot cu ceilalti. Îsi tin orele cu plictiseala, si nu ne spun nimic convingator.

Iar în biserica… Ce putem vedea? Crestini care sunt buni sa faca morala daca ne vad ca intram acolo îmbracati ciudat, si au atâta rautate când ne dau afara încât nu ne mai trebuie sa calcam alta data. 

E atâta teatru, atâta fatarnicie la crestini. Si nu e o parere pripita. Avem doar atâtea rude care semneaza condica de prezenta la biserica, nelipsind la nici o liturghie. Dar, când e vorba de împartit mosteniri, sar toti cu gura mare, uitând de credinta si de întelegere. Iar când e vorba de îngrijirea unui bunic, fug toti în toate partile, ca sunt ocupati cu problemele lor. Asta e credinta?

Ce sa mai zicem de preoti? Preoti care vorbesc despre saracie, dar au masini si case scumpe, luate din banutul enoriasilor. Vorbesc despre post, si saracii mor de foame, iar ei se îngrasa de la un an la altul. Preoti pacatosi? Vuiesc ziarele de stiri senzationale despre ultimul chiolhan facut de popi sau de ultimul divort cerut de o preoteasa înselata. Sunt atâtea biserici goale din cauza preotilor... Si daca adultii nu calca prin ele, noi de ce ne-am duce?

Da, nu mergem la biserica. Si asta nu pentru ca nu credem în Dumnezeu. Nu pentru ca nu avem nevoie de dragostea Lui. Nu, avem atâta nevoie de Cineva care sa ne iubeasca cu adevarat, într-o lume atât de murdara.

Dar ne poate ajuta Biserica sa cunoastem dragostea lui Dumnezeu? Nu credem asta. Nu avem motive sa credem asta. Asa ca ramânem cu viata noastra, cu problemele noastre, cu singuratatea noastra. Daca Dumnezeu nu ne cauta, noi nu stim sa iesim în cautarea Lui. Lasati-ne în pace…"