As vrea sa fac acum o sinteza a ceea ce inseamna pentru mine facultatea. Astazi se face o saptamana de cand eu mi-am terminat, in mod oficial, cursurile si seminariile. Si sunt trista si melancolica ...
Imi pare rau ca nu mai sunt studenta. Sincer! Facultatea este, cel putin pana acum, cea mai frumoasa perioada din viata mea.
Liceul chiar nu mi-a spus mare lucru. Ok, am invatat, mi-am vazut de treaba mea ... dar cam atat. Nu ma pot plange, m-am inteles foarte bine si cu cei care mi-au fost colegi si de clasa si de an, dar si cu cei care mi-au fost profesori. Dar nu s-a intamplat nimic deosebit ...
La mine, acel ceva deosebit s-a intamplat in facultate. Desi in primul an am fost intr-o grupa foarte slaba si plina numai de copii de bani gata, mi-am facut foarte multi prieteni prin alte grupe, iar din anul 2 m-am mutat intr-o grupa extraordinara. O sa imi fie foarte dor de colegii mei de grupa si sper sa putem sa ne intalnim cat mai des de acum incolo.
Am intalnit multe persoane care m-au intrebat de ce am dat la o facultate privata, cand putea sa dau la una de stat. Ceea ce le-am spus lor, o sa scriu si aici. Eram satura de sistemul de invatamant de stat! In momentul in care am terminat liceul, nu stiam cum e sa inveti la privat, pentru nu avusesem parte decat de invatamant de stat, insa stiam sigur ca nu imi place. Am avut multi profesori destul de slab pregatiti si am avut parte de multe ore de clasa foarte slabe si nu mai vroiam asta. Pentru mine, care, repet, nu stiam cum e altfel, singura solutie era sa dau la privat. Nu stiam sigur ca va fi mai bine, dar stiam ca doar acum pot alege ce vreau eu. Si clar nu-mi doream sa mai am parte de inca 3 ani la fel ...
Din fericire, ai mei mi-ai fost alaturi, in sensul in care nu mi-au impus sa dau la cutare facultate si musai sa fie de stat, pe principiul ca "asa e bine" sau "ce, nu te duce capul, cum sa dai la privat?". Mi-au spus ca vor ca eu sa fac ceea ce vreau, ceea ce-mi place si sa ma hotarasc daca dau la stat sau la privat.
Este adevarat ca, poate in comparatie cu altii, am fost mai norocoasa, in sensul in care am avut-o pe matusa mea care mi-a platit facultatea, insa ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca am inceput sa fiu mult mai interesata de scoala din momentul in care am inceput sa platesc pentru asta si eu am fost mereu un copil studios si care si-a vazut de scoala.
Efectiv este altceva atunci cand sti ca dai o suma de bani pentru fiecare curs si fiecare seminar si pentru fiecare examen pe care il sustii. Asta m-a stimulat sa invat si mai mult si mai bine. Oricum eu am ales Univ. Romano-Americana pentru ca mi-a fost recomandata ca fiind cea mai buna universitate privata din Romania. Si da, dupa 3 ani, sunt sigura de acest lucru. Cel putin in momentul de fata, este cea mai buna.
Am avut parte de cursuri interesante si de profesori foarte bine pregatiti. Am vazut cu ochii mei ca aici calitatea este mai importanta decat cantitatea. Este adevarat ca nu toti profesorii au fost la fel de bine pregatiti, dar care-i padurea fara uscaturi? Important este ca dupa 3 ani nu am de ce sa ma plang.
In plus, conditiile de studiu sunt foarte bune; salile de curs si seminar, laboratoarele si campusul per total este modern si adecvat unei institutii de invatamant superior de calitate. Si ai o multime de oportunitati si numai eu v-am dat doua in posturile recente: CS-URA si Performance. In plus ai multe sanse de a te evidentia si, in acest sens, Clubul si Revista sunt martore. Noi am putut sa facem mult mai multe decat alti studenti prin intermediul acestora, iar conducerea universitatii ne-a sustinut.
Ma bucur ca, tot datorita matusii mele, o sa mai fiu parte din Univ.Romano-Americana pentru inca 2 ani (master). O sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru (pentru ca e mare nevoie) si probabil nu voi mai avea mult timp pentru activitatile din cadrul universitatii, insa, pe cat de mult posibil, voi incerca sa raman prin zona ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu