Spuneam mai devreme ca o sa scriu despre ce s-a mai intamplat in viata mea in ultima vreme. O sa incerc sa fac asta cronologic si cat mai repede, pentru ca, de principiu, nu-mi place sa ard gazul aiurea.
Inainte sa incep iar sa scriu pe blog, am postat ultima oara in decembrie 2008, pe cand eram in semestrul 1 din anul 2 de facultate.
Cam tot pe atunci m-am alaturat grupului CS-URA. CS-URA este, ca si denumire oficiala, Clubul Studentilor din Universitatea Romnao-Americana. Nici acum nu stiu de ce am intrat in acest club, insa stiu ca nu-mi pare rau absolut deloc :) Pot spune ca a fost una dintre cele mai destepte miscari pe care le-am facut pana acum in viata.
"Invitatia" am primit-o pe la sfarsitul primului an de facultate, pe cand eram sefa de grupa. Intr-o zi, out of the blue, sunt chemata la secretariatul facultatii. Bineinteles, am crezut ca e vorba de vreo hartoaga sau mai stiu eu ce pe care trebuia sa o redactez eu in calitatea mea, mai inainte mentionata. Ajung acolo si Dna.Secretara ma intreaba daca nu as fi interesata sa ma alatur studentilor din Clubul Studentilor si imi paseaza o bucata de hartie cu un nume si un numar de telefon.
Iau foaia, plec. La cateva zile sun si stabilesc o intalnire (pentru mai multe informatii). Si uita ca am ajuns sa il cunosc pe Laurentiu Petre, presedintele fondator CS-URA. Si m-a convins. Oricine il cunoaste pe acest tip extraordinar, stie cat poate fi de carismatic!
La vremea aceea, CS-URA numar doar cativa membrii. Vreo 20 sa zicem, dintre care vreo 10 activi. Si am inceput sa lucram. Sa punem mana de la mana munca, timp, bani, ganduri si pasiune pentru a face proiecte super si pentru a transforma acest grup de oameni in ceva ce, efectiv, nu a mai vazut niciodata Univ.Romano-Americana.
Eram un grup mic, dar dornic de actiune. Eram o mana de oameni fara experienta. Habar nu aveam cum sa facem un afis sau cum sa concepem un mesaj promotional sau ce si cum sa facem sa convingem conducerea universitatii sa ne aprobe si sa ne sustina initiativele.
Pot spune cu multa mandrie ca CS-URA e acum, cu adevarat, ceva ce nu a mai vazut niciodata aceasta universitate. Si nu doar ea! Maine se implinesc (oficial) 2 ani de cand a luat nastere CS-URA (neoficial sunt vreo 3 ani). Clubul numara acum foarte multi membri si are foarte multe proiecte reusite la activ.
Recunosc ca am momente in care imi e dor de acele sedinte tarzii cand eram putini membrii si incapeam cu succes toti intr-o sala de seminar. Acum ne trebuie o sala de curs. Fiind toti la inceput, cu zero experienta, faceam sedinte extraordinare de brainstorming. Sedintele sunt si acum productive, a nu se intelege gresit, insa clar este mult mai usor sa tii o sedinta la care participa 10 persoane, decat una la care participa de 7 ori mai multe persoane.
Oricum, ceea ce e important pentru mine este faptul ca in CS-URA am crescut. Am invatat o multime de lucruri la care nu m-as fi gandit niciodata si am cunoscut o multime de oameni. Am ajuns in anul 3 sa fiu salutata de profesori pe holurile universitati. Sunt salutata si de angajatii din administratia universitatii, de parca as fi una dintre ei (pe cand eu sunt doar o studenta).
Recomand cald tuturor studentilor URA sa se alature acestui grup pentru ca au ce invata. Si vorbesc aici de educatie non-formala. Acum e mult mai simplu, in sensul in care CS-URA sustine training-uri pentru membrii sai, iar membrii vechi si cu experienta sunt mereu acolo pentru a-i sustine pe cei noi, pe cand pe vremea cand am intrat eu, toti am luat-o de jos si am invatat unii de la altii, prin munca si multe greseli.
Apartenenta la un ONG o recomand oricarui student, indiferent de universitatea sau facultatea in care invata. La sfarsit, iti dai seama ca ai invatat prin practica mult mai mult decat ai invatat dn carti si cursuri.
In cele din urma, cel mai important pentru mine, CS-URA mi-a oferit oportunitatea celei mai mari realizari personale de pana acum. Este vorba despre Revista Studentilor din Univ. Romano-Americana, Performance. Dar despre asta o sa scriu in alt post ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu